Laserul „coace” pigmentul tatuajului în piele? Mit și realitate

Ia 910,8 mg de pigment. Pune-l pe o tavă tapetată cu hârtie de copt. Așteaptă până se întinde uniform.

După ce pigmentul s-a întins, pune tava în cuptorul preîncălzit la 180 °C pentru 60 de nanosecunde și gătește până e gata. Servește cu verdeață tocată și un sos la alegere!

Absurd? Așa cred și eu.

De câte ori ai fost întrebat despre „coacerea” pigmentului în piele după tratamentul cu laser? De câte ori ai căutat chiar tu răspunsul la această întrebare? Și, cel mai important, cum îți imaginezi acest proces?

Și acum e momentul să renunțăm la iluzii: nu există „coacere”, „topire” sau „sigilare” a pigmentului în piele!

Particulele de pigment nu se topesc și nu se adună în conglomerate mari, ca Terminatorul T-1000 (de altfel, asta chiar ar face pigmentul mai ușor de îndepărtat).

Poate că, la un moment dat, cineva a folosit această comparație plastică pentru a simplifica o explicație, dar acum dau mereu peste oameni care iau cuvintele „coacere” și „topire” în sens propriu.

Pe vremuri oamenii explicau fulgerele de pe cer prin sulițele lui Zeus, pentru că nu știau de electricitate. Dar trăim în secolul XXI. Informația este extrem de accesibilă și e nevoie de un efort minim ca să înțelegi aproape orice întrebare.

Repet încă o dată: nu există „coacere”, „topire” sau „sigilare”. Există o expunere laser traumatică, care lezează pielea, cu sau fără arsuri, ceea ce duce la modificări severe ale structurii dermului și la formarea de cicatrici și, în final, face mai dificilă îndepărtarea pigmentului din piele.

Dacă pielea a fost traumatizată în procedurile anterioare de îndepărtare a micropigmentării (machiaj permanent) sau a tatuajului ori era deja traumatizată la aplicarea tatuajului, o astfel de piele diferă de pielea normală: raportul dintre straturile dermului este perturbat, fibrele de colagen sunt mai dens împachetate, iar angioarhitectura plexurilor vasculare este modificată.

Toate acestea schimbă fiziologia acelei zone de piele și, în final, încetinesc curățarea pielii chiar și după proceduri efectuate corect.

A doua explicație pentru curățarea mai lentă este că aparatura și fasciculul laser nu sunt suficient de bune pentru a sparge eficient pigmentul în etapele târzii ale curățării.

Dacă nu există motive fiziologice legate de structura și fiziologia pielii, cauza trebuie căutată în nepotrivirea dintre posibilitățile tehnice ale sistemului laser și sarcina de rezolvat.

De la o ședință la alta, în piele rămân particule de pigment tot mai mici față de punctul de plecare, iar fiecare ședință următoare cere o putere de vârf tot mai mare pentru a le sparge cum trebuie!

La început e suficient să crești energia impulsului și fluența (densitatea de energie), dar de la un anumit punct, dacă laserul e slab, el pur și simplu nu are capacitatea tehnică de a sparge pigmentul, iar efectul lui asupra curățării va fi minim.

În această situație merită să trimiți pacientul la o clinică sau la un centru cu aparatură laser de clasă superioară, ca procesul să fie finalizat cu succes. Pentru cazurile deosebit de rezistente există laserele cu picosecunde, cu o putere de vârf a impulsului și mai mare.