Îndepărtare tatuaj cu laser pe mine: experimentul meu personal

În 2017 mi-a venit ideea să le arăt tuturor, cât se poate de clar, că tatuajele pot fi îndepărtate cu laserul în siguranță și fără urmări pentru piele. Exista însă o problemă: nu aveam niciun tatuaj. Care era soluția? Foarte simplă. Trebuia să-mi fac tatuaje. Așa că am făcut acest pas. Am invitat în clinica mea un tatuator bun din oraș și l-am rugat să-mi facă două tatuaje. De ce două? Pentru că sunt om de știință și voiam să fac un test comparativ. L-am rugat pe tatuator să facă tatuajele cât mai asemănătoare ca mărime și saturație, cu aceeași cerneală, cu aceleași ace și aceeași mașină, pe două zone ale corpului. Mi-am făcut tatuajele pe mușchii deltoizi, în partea de sus a brațelor.

Tatuajele nu aveau absolut nicio valoare estetică. Nu le făceam de dragul frumuseții, așa că erau simple pătrate, ceva ce semăna cu sigla Windows. Pătratul era alcătuit din patru părți cu grade diferite de saturație, de la cea mai palidă, cu cea mai mică cantitate de pigment, până la cea mai saturată. Am transmis totul în direct și am pe undeva chiar și un video cu mine în timp ce eram tatuat, ca să existe dovada că tatuajele erau reale. Apoi am așteptat cam nouă luni înainte să le îndepărtez.

Prima ședință de îndepărtare a tatuajului

La prima ședință de îndepărtare, scopul meu a fost să simulez o complicație. Am făcut asta în mod deliberat și i-am cerut medicului din clinica mea să efectueze procedura cât mai agresiv, cu impulsuri separate, ca să provocăm o complicație și să vedem cum evoluează. Așa că am ridicat foarte mult densitatea de energie a laserului și am aplicat impulsuri separate pe diferite pătrate. Dar, cel mai interesant, nu am obținut nicio complicație.

În schimb, am obținut un artefact fascinant și paradoxal. Literalmente după câteva ore, am văzut că în locurile impulsurilor separate pigmentul (era carbon black, pigmentul negru obișnuit de tatuaj) pur și simplu dispăruse. Adică vedeam piele curată, fără nicio urmă de pigment, în punctele unde fuseseră aplicate impulsurile. Pentru mine a fost un șoc, pentru că nu-mi puteam explica fenomenul. Până atunci, peste tot în articole și publicații științifice se descria cum pigmentul este eliminat mult timp după tratamentul cu laser, cu ajutorul celulelor sistemului imunitar. Este un proces lung, care durează foarte mult. Iar aici vedeam ceva incredibil: pigmentul PUR ȘI SIMPLU DISPĂRUSE. Asta m-a ținut treaz zile întregi și am decis să încercăm să repetăm experimentul. Și da, am reușit să obținem același efect și pe alte tatuaje. Condiția principală era ca tatuajele să fie destul de vechi și nu foarte saturate cu pigment. Am văzut asta în mod repetat și a fost uluitor.

O descoperire paradoxală și un brevet

Nu găseam o explicație pentru acest fapt, unde dispăruse pigmentul. Totuși, după ce am căutat și am răscolit literatura de specialitate, articolele și studiile științifice, am găsit explicația fenomenului. Ea descria exact comportamentul pigmentului carbon black; nu funcționa cu alți pigmenți, dar cu carbon black, da. Se numește reacția vapori de apă – carbon. Fusese descrisă în experimente cu circa 15 ani în urmă, însă noi am observat-o cu ochii noștri și a fost foarte surprinzător.

De aceea, pe baza rezultatelor acestui prim experiment, medicul meu și cu mine am obținut un brevet în care am descris metodologia de îndepărtare a pigmentului într-o singură ședință. Brevetul poate fi găsit la acest link.

Totuși, îndepărtarea ulterioară a fost mai puțin roz decât prima ședință. Particulele de pigment din jurul zonelor curățate și-au schimbat structura și au fost mai greu de îndepărtat în continuare. Nu am reușit să obținem același efect pe zonele vecine, netratate la prima ședință. Am fost dezamăgiți, dar însuși faptul că se poate obține curățarea completă a pielii cu impulsuri separate este foarte încurajator.

Concluzii și lecții din experiment

Mai mult, a ieșit la iveală încă un fapt interesant. Tratarea parțială, când într-o ședință tratăm 50% sau 30% din tatuaj, nu toată suprafața deodată, crește siguranța. Adică în acest regim poți lucra la densități de energie mult mai mari, poți obține piele aproape curată în zonele tratate și, în același timp, reduci mult riscul de complicații, pentru că focarele de inflamație din piele vor fi separate între ele de zone de piele fără inflamație. Iar zona tatuajului în ansamblu va suporta o încărcare mai mare cu energie laser. Totodată, probabilitatea unei complicații va fi mult mai mică. De aceea am fixat aceste două fapte, aceste două fenomene, sub forma unui brevet oficial pentru metoda de îndepărtare a tatuajelor.

Este păcat că nu s-a putut îndepărta complet întregul tatuaj cu această metodă, dar poți totuși obține un efect „wow” pentru clienți atunci când faci un impuls de test și, literalmente a doua zi, omul vede piele curată în acel loc. Este esențial să spui adevărul: pe tot tatuajul un asemenea truc nu va funcționa. Dar este și un instrument pentru lucrul cu tatuaje saturate, cu tatuaje pe suprafețe mari, când tratarea întregii suprafețe a tatuajului este riscantă din punctul de vedere al complicațiilor. Poți împărți tratamentul în 2 sau 3 etape ca să reduci riscul de complicații. Este într-adevăr mult mai sigur.

P.S.

Apropo, mi-am îndepărtat până la urmă tatuajele. Desigur, nu sunt un client foarte disciplinat la îndepărtarea cu laser: le-am tratat cu lasere diferite, atât cu nanosecunde, cât și cu picosecunde, ori de câte ori se ivea ocazia, și nu am respectat intervalele, dar cu toate acestea, în 3–4 ani nu mi-a mai rămas niciun tatuaj pe umeri și chiar am uitat unde fuseseră. Așa că, din acest punct de vedere, experimentul a fost de asemenea reușit.